Cand lucrurile devin ciudate

De dimineata am avut un sentiment ciudat, anormal as putea zice. M-am bucurat sa simt mirosul de rosii, mirosul acela autentic pe care doar rosiile de gradina il au.

Sentimentul acesta de bucurie pe care mi l-au inspirat rosiile de la supermarket m-a facut sa realizez in ce lume ciudata traim.

Mi se pare tragic chiar ca ajungem sa ne bucuram ca legume au mirosul pe care al trebui sa il aiba sau ca au gust. Gustul acela pe care doar legumele din gradina lu’bunica il au.

Ma gandesc la copii care nu mai au posibilitatea de a gusta legumele autentice, aproape naturale, pe care le cultivau bunicii nostrii candva. Multi copii nu mai au aceasta posibilitate pentru ca au bunici moderni care locuiesc la bloc si cultiva legume doar pe facebook.

Nu ma intelegeti gresit, nu am nimic impotriva modernizarii sau a internetului dar nu pot sa nu simt un sentiment de dezgust atunci cand ma gandesc la cate chimicale folosim zilnic si pe care le numic mancare. Nu pot sa nu simt un sentiment de tristete atunci cand vad lipsa de preocupare a oamenilor pentru ceea ce intra in organismul lor.

Oare chiar suntem atat de grabiti si ocupati incat acceptam orice pe post de mancare? Am devenit asa absorbiti de lumea falsa incat ni se pare normal ca mancarea sa nu aiba gust si miros?

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s