Ce nu vei sti niciodata…

Astazi am avut o discutie scurta care mi-a trezit multe amintiri din “tineretea”mea. Nu ma intelegeti gresit, nu sunt o batranica in spatele unui monitor dar am impresia ca am ramas in urma cu totul.

Ma uit la generatiile care vin val vartej in urma mea si sunt pe cale sa ma depaseasca dar…Ceea ce nu realizeaza acesti copiii destepti si frumosi este ca ei au la dispozitie totul si nu mai au ocazia sa traiasca acele momente dulci de care noi am avut parte.

Copiii din ziua de azi nu vor cunoaste senzatia pe care o ai atunci cand la radio este melodia ta preferata si tu stai cu o caseta pregatita si cu degetul pe butonul de record. Sentimentul de euforie cand primeai sau reuseai sa cumperi caseta audio cu trupa ta preferata.

Nu vor cunoaste sunetul scos de pick-up-ul clasic si placa. Povestile puse de pe diapozitiv si mini sala de cinema de acasa.

Mersul la joaca cu prietenii din cartier si alergatul de dimineata pana seara fara un telefon la indemana. Daca stau bine sa ma gandesc noi eram maiestri in a ghici ora dupa soare sau dupa sunetele scoase de stomacelul gol.

Ma intreb cum reuseam sa ne gasim intre noi fara telefon si cum de nu se panicau parintii pentru ca dispaream de acasa cu orele.

Ma intreb cum au reusit generatiile mai “vechi” sa invete fara internet si cum au reusit sa supravietuiasca fara retele de socializare.

Ma gandesc cum va evolua lumea de acum inainte si cum e vor schimba vietiile noastre. Cat de bine o sa reusim sa ne adaptam schimbarilor si cand se vor stopa aceste schimbari.

Sunt zile in care am impresia ca imi fuge Pamantul de sub picioare si ca am sa raman undeva in spatiu. Sunt zile cand ma simt depasita de tot ce se petrece in jurul meu si de toate schimbarile cu care trebuie sa tin pasul.

Ma uit la copilasii din jurul meu si cand ii vad plini de gadgeturi si device-uri din primii ani de viata mi se pare incredibil. Ma intorc in timp si incerc sa ma gasesc pe mine la varsta lor si sa imi amintesc care erau “gadgeturile” mele si constat o foarte mare diferenta.

Imi amintesc de dulciurile copilariei – paine cu margarina si zahar/dulceata sau prajiturile facute in casa – care rar se intamplau sa fie cumparate de la magazin. Primeam dulciuri de Craciun si Pasti iar in restul anului cate o ciocolata micuta din cand in cand sau poate inghetata vara.

Ma minunez – nu am alt cuvant – cand vad cat de posesivi sunt copiii din ziua de azi si ce dorinta arzatoare au pentru a detine lucruri materiale care in general sunt electronice.

Photo

Advertisements

4 thoughts on “Ce nu vei sti niciodata…

  1. De adaptat ne adaptăm. Totul va deveni din ce în ce mai superficial, până va atinge limita maxima. Va interveni plictiseala de superficialitate și oamenii vor dori să simtă din nou, instinctiv, chiar dacă nu va mai fi nimeni să le amintească vremurile…vechi.
    Tehnologia nu-i eternă. Nici măcar indispensabilă. Generațiile viitoare vor fi nevoite să se obișnuiască fără ea, sunt convinsă de asta. Deocamdată e…în floarea vârstei.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s