Minivacanta la Moneasa

Caldura din oras si agitatia de la birou te fac sa iti doresti o mica escapada.

Zis si facut!

Se cauta pe Sfantul Google o locatie ideala pentru relaxare si o oaza de liniste care sa indeparteze energiile negative acumulate.

De anul trecut am ramas cu gandul la statiunea Moneasa iar anul acesta am zis ca trebuie sa ajung sa vad aceasta locatie din Muntii Codru-Moma.

Am stat 2 zile in Moneasa iar in a treia am plecat catre Oradea. Ce parere mi-am facut in aceste doua zile? Una pozitiva despre statiune dar ne-am lovit si de situatii neplacute.

Statiunea este frumoasa, linistita iar pentru persoanele care iubesc natura, padurea si muntele este ideala pentru concediu.

Este ingrijita iar strandul este renovat recent singura problema este apa care are undeva la 25-28 de grade Celsius dar fiind zona de munte este o temperatura normala.

In centrul statiunii este plasata o harta cu traseele disponibile pentru drumetii prin padurile ce inconjoara statiunea.

Noi am fost doar la Cariera de Marmura si la Pestera Liliecilor. Au fost drumetii scurte pe inainte de a merge la strand, respectiv dupa ce am iesit de la strand.

Mancarea este buna si la preturi acceptabile. Ne-am mirat ca nu sunt preturi piperate cum se obisnuieste prin zonele turistice din Romania.

Am mancat o pizza foarte buna la o pizzerie de langa strand, Pizza Coste’s. O recomand cu caldura!

Ce nu va recomand este locatia unde am fost cazati, Cabana Dallas. A fost cea mai mare greseala din toata minivacanta noastra. Pretul este atractiv dar restul este dezamagitor. Camera murdara, dusul nu mergea cum ar fi trebuit iar proprietarul nu s-a deranjat sa ne rezolve nici una dintre probleme.

Nici pozele de pe site-ul de rezervari nu aratau prea grozav dar am zis ca nu are ce sa fie asa rau. Tina mea in concediu este sa am o camera curata ca sa dorm pentru ca nu stau pe timpul zilei in camera.

Desi am stat 2 nopti acolo si eram 2 persoane in camera nu ne-a intrebat nimeni de sanatate iar de schimbat prosoape sau asternuturi nu s-a deranjat nimeni.

Trecand peste aspectul unei cazari dezamagitoare pot spune ca mi-a placut Moneasa ca si locatie si m-am incarcat cu energia pozitiva a locului.

Va recomand sa ajungeti in Moneasa macar cateva zile si sa va lasati invaluiti de frumusetea padurilor si a locului.

Advertisements

Aventurile de la bloc

Din prima zi de viata si pana in prezent am alternat intre a locui la casa si a locui la bloc. Am norocul de a avea bunici care stau la casa si asta mi-a dat ocazia sa vad ce inseamna viata la casa unde nu ai vecini deasupra in stanga sau in dreapta peretilor casei tale. Da-ti voie sa va spun ca acest lucru mi se pare cel mai frumos lucru posibil.

Statul la bloc mi se pare o adevarata aventura zilnica. De ce? Pentru ca niciodata nu sti ce au chef vecinii tai sa faca. Unii se simt petrecareti la 5 dupa-amiaza cand tu vi obosit de la lucru si tot ceea ce iti doresti este sa stau 5 minute in liniste dar in schimb asculti dulcele sunet al manelelor date la maxim in boxe nu tocmai reglate.

Vecinii sunt o specie aparte de oameni in Romania si se pot manifesta sub diverse forme in functie de zona geografica si cultura. Pot fi oameni linistiti a caror existenta nici nu o sesizezi sau pot fi oameni imprevizibili care te surprind in fiecare zi. Daca vecinii tai se incadreaza in prima categorie te sfatuiesc sa ii pastrezi si sa te bucuri in liniste de acest noroc divin care a a dat peste tine. Daca ai norocul sa ai vecini din a doua categorie, da-mi voie sa te compatimesc si sa te invit in club.

Am acest noroc mirific ca oriunde as locui sa dau peste vecini galagiosi si petrecareti dar si generosi cu cei din jur. Am acei vecini care vor sa impartaseasca tuturor starea lor de buna dispozitie dupa o zi de stat degeaba – munca grea si obositoare – dar si acei vecini iubitori de animale care aduna in jurul blocului toate vietatile inocente si lipsite de aparare. Nu ma intelegeti gresit, imi plac animalele dar mi imi plac acei oameni care duc totul la extrem si ajung sa iti faca viata imposibila din cauza grijii pentru animale. Sa va dau un exemplu, se ia una bucata femeia fara seviciu si singura si i se pune in brate una bucata pisica, combinatia ideala. Aceste doua ingrediente amestecate cu o doza de nebunie duc la un dezastru. De ce? Pai sa va spun de ce. Aceasta femeie plimba zilnic pisica in lesa. O sa imi spuneti, asa si? Pai cat tu alergi pe scari la 7 dimineata ca sa prinzi autobuzul spre job si esti oprit brusc de doamna cu pisica care te roaga frumos sa nu cobori ultimele trepte pentru ca se sperie pisica iti cam vine sa o trimiti undeva cu tot cu pisica.

Of, ce ar fi viata fara vecini si lumea fara nebuni! Ar fi prea liniste, zic eu.

Dragilor bucurati-va de ziua de azi ca maine ne bate la usa incet incet.

Lipsa de profesionalism

Cum se traduce lipsa de profesionalism in Romania? Manuta sus cine stie!

Bine, bine va spun eu, se numeste avansare si posturi pompoase pline de putere de decizie. Nu stiu cum suna pentru voi ceea ce eu am scris mai sus dar pentru mine suna groaznic.

Pentru mine lipsa de profesionalism a persoanelor care ocupa functii importante intr-o companie nu inseamna altceva decat DEZASTRU. Un dezastru care se traduce in frustari ale angajatilor si o imagine proasta a companiei in fata furnizorilor si ulterior in fata clientului final.

Sunt un om de marketing dar inainte de toate astea sunt un om cu cei 7 ani de acasa. Imi place ca atunci cand imi iau un angajament sa il respect. De sigur ca in viata de zi cu zi se poate intampla sa fi nevoit sa amani anumite lucruri/termene de livrare etc. Lucruri inevitabile si imprevizibile pot aparea si nu avem ce face decat sa gasim o solutie optima de a rezolva problemele in jurul lor.

Mereu am fost invatata sa spun adevarul si stiu ca in afaceri nu tot timpul poti face acest lucruri – nu degeaba se spune ca marketerii spun minciuni  povesti. Stiu foarte bine ca negocierile in afaceri au la baza unele strategii etc. dar un lucru tot nu pot sa il inteleg. Nu pot sa inteleg de ce trebuie sa te tavalesti singur prin noroi doar de dragul de a face acest lucru. De ce te ineci la mal? Ai obtinut tot ce ai vrut de la furnizor dar cu toate astea refuzi sa iti respecti partea ta din intelegere.

Am intalnit si coontinui sa intalnesc acest gen de oameni carora le place sa se murdareasca din cap pana in picioare si sa isi bata joc de tot ceea ce inseamna numele companiei ce o conduc. Ce este mai grav este ca angajatul este pus in situatii jenante in care trebuie sa ii explice partenerului de afaceri ca ii pare rau pentru situatia creata si ii cere acestuia sa inteleaga ca la conducerea firmei este o persoana dificila si incheie discutia cu mii de scuze si pareri de rau.

Imaginati-va ce inseamna o astfel de situatie pentru un om de marketing, achizitii sau vanzari care intra in contact direct cu partenerul de afaceri si incearca sa isi creeze o retea de contacte pentru a creste compania pentru care lucreaza si a face lucrurile sa mearga cat mai bine.

Ma intristeaza imaginea managerului lingusitor si total lipsit de profesionalism in fruntea unei companii/departament. As vrea sa vad mai multi lideri si oameni pregatiti pusi in functii strategice si investitori care inteleg cat de important este pentru imaginea unei companii o persoana capabila si profesionalista in fruntea unei companii. As vrea sa inteleaga romanul afacerist ca degeaba ai o armata de oameni in departamentul de marketing si inca o armata de oameni capabili in pozitii cheie daca in fruntea companiei ai un om cu valoare zero.

Photo

 

 

Spalatoria auto – un mare NU

Am sa va povestesc experienta mea de zilele trecute. Am o masina motiv pentru care vizitez spalatoriile auto dar de aceasta data am reusit sa realizez un lucru trist.

Spalatoria auto nu este de fapt este o spalatorie. Conceptul de spalatorie auto se rezuma la 2, 3,4 oameni in functie de cat de populara este acea spalatorie care stau 8, 9 sau chiar 10 ore in frig si apa. Ma gandesc la acei oameni care lucreaza pe minimul pe economie si muncesc pe timp de iarna in frig si apa.

Am stat vreo 10 minute in curtea acelei spalatorii asteptand sa imi recuperez masina curata si va spun sincer ca m-a luat frigul doar stand in bataia vantului si simtind betonul rece sub picioare. M-am uitat in jur si am observat gheata formata de la apa scursa de pe masini iar mai apoi vaporii de apa care dusi de vant se duc fie pe omul care manuieste furtunul fie in directie opusa.

Ma uitam la echipamentul lor format din salopete de schi care erau vizibil ude si ma gandeam cat de frig trebuie sa le fie. Probabil ca nu il mai simti de la un timp dar totul se depune in organism si le simti in timp sub diverse dureri.

Ma gandesc de ce legslatia si autoritatile romane permit existenta unor astfel de locatii. Ar trebui sa existe standarde pentru spalatoriile auto si daca nu se poate o spalatorie automata atunci macar una intr-o hala incalzita.

Cat de mare trebuie sa fie investitia pentru o astfel de hala? Cat de nepasator trebuie sa fi ca sa detii o astfel de afacere (spalatori auto) si sa nu te gandesti la acei oameni care produc pentru tine in frig si apa.

Dreptul la cuvant

Din nou am ajuns sa avem dreptul la cuvant… Noi, poporul roman avem dreptul sa ne facem auziti duminica la sectiile de votare.

Stiu ce o sa imi spuneti “de ce sa imi mai bat capul pentru ca toti sunt la fel”. Da, stiu dar anul acesta ai ocazia sa participi la viitorul tarii pentru urmatorii ani. Anul acesta ai dreptul sa iti spui parerea. Poate lucrurile nu vor iesi asa cum iti doresti dar asta nu inseamna ca trebuie sa stai acasa si sa nu mergi la vot. Este dreptul tau!

Este dreptul tau sa mergi la urna de vot si sa decizi cui vrei sa dai votul tau. Este dreptul tau sa dai votul tau persoanei/partidului care crezi tu ca iti va reprezenta cel mai bine interesele. Este dreptul tau sa iti anulezi votul daca asta simti. Este simplu sa faci asta 2 stampile pe buletinul de vot si ai rezolvat problema.

Este dreptul tau sa votezi iar daca alegi sa nu te folosesti de el… Ei, bine atunci nu te plange si accepta faptul ca ai o parte din vina pentru ceea ce se va intampla in urmatorii ani cu tara asta. De ce? Pentru ca nu ai facut nimic, absolut nimic.

De cele mai multe ori un vot face diferenta dragilor!

Mergeti la vot si spuneti-va parerea.

 

O zi in Retezat

In weekend am decis sa fug de caldura din oras si sa ma bucur de frumusetea muntiilor din zona.

Am ales un traseu in Retezat care trebuia sa ma duca pana la Lacul Galesu, zic trebuia pentru ca nu am ajuns pana sus sa admir frumusetea lacului.

Am pornit Google Maps si am plecat la drum, din pacate acest maiestru al drumurilor nu stie ca eu nu detin un 4×4 si m-a pacalit putin cu drumul accesibil masinilor. Am parcat masina in aproprierea Cascadei Lolaia si am pornit pe jos. Maps imi arata ca mai am de parcurs 3 km pana la o rascruce de drumuri de unde trebuie sa pornesc pe jos – nice job Google dar masina de teren nu am :).

Am pornit pe jos si nu imi pare rau decat de un singur lucru, ca nu am avut un echipament corespunzator zonei. Este o zona pietroasa care necesita o incaltaminte adecvata – nu tenesi sau adidasi de oras ca nu o sa va mai simtiti picioarele dupa catva timp.

Am ajuns la Cascada Lolaia – frumoasa nu am ce zice. Zgomotul apei iti alunga orice gand iar verdeata din jur te fura din lumea reala. Am admirat-o putin dupa care am plecat mai departe si am ajuns deasupra cascadei unde am fost placut surprinsa de apa limpede si curata care alimenta cascada.

Am inceput sa urc spre lac pe un drum care urmareste raul din Valea Nucsoarei. Am facut vreo 3 ore pana la rascrucea de drumuri, adica cei 3 km. Probabil vi se pare mult dar mie nu. Am fost furata de peisaj si nu am putut rezista tentatiei de a ma opri la fiecare pas sa mai fac cate o poza, sa admir indelung frumusetea naturii neatinse de om. Se spune ca Lolaia este unul dintre cele mai frumoase obiective din Retezat dar nu cred ca pot ignora piesajele care se formeaza atunci cand apa intalneste stanca muntelui si padurea de brazi.

Din pacate nu am ajuns la Lac pentru ca mai aveam de parcus un drum de 3 ore jumate de la aceas rascruce de drumuri iar norii de ploaie s-au adunat repejor. Poate data viitoare…

Va las cateva poze ca sa nu ziceti ca va mint 🙂

 

Orice numa la stat nu partea a 2-a

Pentru ca aventurile la institutiile statului nu se termina repede m-am decis sa va povestesc cum s-a terminat cursa pentru recuperarea actelor pierdute. Prima parte o gasiti aici.

Dupa ce am reusit sa dau de doamna de la Monitorul Oficial si care mi-a spus ca daca ma grabesc pot plati o taxa suplimentara pentru a-mi publica anuntul la urgenta – asta inseamna sa se publice in maxim o saptamana- am postat anuntul dar nu la urgenta (si bine am facut).

Intr-o saptamana m-a sunat doamna sa ma duc sa imi iau publicatia. Bine ca nu am platit extra ca tot acolo am ajuns :)…

Fericita si cu toate formularele posibile si anuntul din Monitorul Oficial ma duc la poarta RAR-ului nostru drag. Ajunsa aici intreb de domnul care m-a ajutat de prima data. Mi se spune ca ii in concediu…Bun, bun…Concediu, concediu dar cine ii tine locul…Pai un alt domn, mi se raspunde plictisit. Politicos intreb unde il gasesc si mi se indica acelasi birou unde am fost si data trecuta. Grabita si cu inima cat un purice de emotie ca in sfarsit  termin aventura ajung la usa biroului unde un domn ma intreaba ce doresc. Imi spun ca mi-am pierdut actele si ca am venit cu tot ce trebuie pentru a mi se elibera altele.

Cu o privire de om plictisit imi spune: „- Draga, colegul care se ocupa cu treburile astea este schimbul 2 astazi, adica vine numa dupa 12”. Va dati seama de dezamagirea de pe fata mea la fel cum a observat-o si domnul care imi spune calm ca joia acesta este programul.

In drumul meu spre poarta cea mare observ o placuta cu orarul cu publicul. Ia spuneti voi ce credeti ca scrie acolo. Sa va aud… Bine inteles ca nu se potrivea cu ce mi-a spus domnul de mai devreme. Pe placuta scrie asa : Luni-Joi de la 8 la 16 si Vineri de la 8 la 13. Na…

Bun, ajung acasa si dau un click doua pe site-ul RAR si ce sa vezi alt orar.

Am zis ca nu mai conteaza…

Luni am pornit din nou la drum. Din nou la RAR dar de data asta am dat peste domnul simpatic care m-a ajuta din prima zi si imi rezolva problema in vreo 2 ore jumate. Doar nu ati crezut ca a durat mai putin. In viteza am plecat spre biroul de inmatriculari pentru talon, ma rog dovada, unde ma izbeste un raspuns :„- Asta este tot! Reveniti in 2 ore”. 2ORE!!!!

Am impresia ca statul inca lucreaza pe sistemul porumbelul mesager si cioplitul in piatra dar sa nu intram in astfel de detalii ca sunt prea grele pentru neuronii nostri pretentiosi.

 

Va las cu un mic sfat, nu indrazniti sa va pierdeti vreo data actele, fie ele de identitate fie ale masinii sau mai stiu eu ce acte ca o sa treceti printr-o aventura obositoare si plina de nervi intinsi la maxim.

Orice numa nu la stat

Sa va fereasca Doamne Doamne sa aveti nevoie de ceva hartii de la institutiile statului ca sunteti oameni morti….

Faptul ca birocratia ce omoara stim cu totii si nu cred ca mai este vreun secret dar plimbatul intre institutii este o adevarata aventura.

Pornesti de dimineata cu gandul ca fugi repede sa iei o hartiuta eventual intarzii o ora cel mult la job dar ajungi sa iti petreci jumate de zi plimbandu-te de la o usa la alta.

Eu sunt fericita posesoare a unei astfel de aventuri si nu datorita vreunui spirit de aventurier caruia ii lipsesc cativa pitici din colectie. Am avut marele talent de a-mi pierde actele de la masina – va anticipez intrebarea (pe care am primit-o toata ziua) si da le-am pierdut pe toate, absolut toate.

Asa ca ma pornesc de dimineata si bat la prima usa – dupa logica mea- pe care scrie Politia Rutiera in cautarea de informatii si indrumari. Domnul simpatic de la ghiseu ma trimite la, citez, “Politia Comunitara”. Am zis ok, suna ciudat dar nah o sti omu ceva ce eu nu stiu…

Ma pornesc spre Politia Comunitara care defapt era Politia locala Sectia de inmatriculari auto dar astea sunt detalii pe care le-am aflat pe parcurs.

Ajung la primul ghiseu si mi se dau primele informatii – incomplete logic.

Ma trimite la RAR dupa un formular…In gandul meu am zis, Ok aduc ce trebuie de la RAR, platesc taxa de eliberare si am scapat.

Naiva, stiu!!!

Ajung la RAR unde dau peste un domn dragut caruia ii povestesc ce am patit si imi da un formular gol de dus la biroul de inmatriculari. GOL, oameni buni! Nu imi venea sa cred.

Ma pun sa imi sciru datele personale pe formular si ajung inapoi de unde am plecat. Bucuroasa ca nu era coada ii intind formularul la tanti de la ghiseu care cu o mirare pe fata constata ca eu nu am platit “taxa de furnizare date”. Ati vazut bine, taxa de furnizare date…

Bun…fug la ANAF unde platesc repede taxa. Vin inapoi unde mi se furnizeaza datele si mi se spune sa merg inapoi la RAR.

Ma duc inapoi la RAR cu gandul gata acum imi da Cartea de Indentitate. Frumos asa-i?

Teapa. Imi da o stampila si inca un formular si ma trimite la Monitorul Oficial. Ajung la Biroul Monitorului Oficial unde doamna de acolo lipsea. Si-a luat femeia o zi libera dar nu s-a gandit sa puna un afis ceva pe suna. Iau un nr de tel de pe usa si sun – casuta vocala evident. Bat la usa de langa unde dau peste un domn – seful doamnei absente care conduce o firma de transport -nu ma intrebari ce combinatii sunt acolo ca nu stiu sa va spun.

Il intreb de doamna lui colega si imi zice ca nu ii azi. Ok, cand vine ? cine ii tine locul? Ce varianta mai am? Pai vine luni, cred. Nimeni. Si cica alta varianta la fel de rapida nu am.

Deci pana luni, sper ca luni, am ramas cu aventura suspendata. Luni o iau de la capat.

 

Urati-mi succes!

Photo:Google images

Noaptea muzeelor la Hunedoara

Cum sunt in pasager al trenului intarziatilor am zis ca nu se supara nimeni daca scriu si eu despre un eveniment frumos la cateva zile dupa ce s-a terminat….

Picata asa de pe luna cum sunt am reusit sa ajung la Hunedoara in data de 21 mai, adica exact la Noaptea muzeelor – stiti voi evenimentul acela care iti permite sa intru gratis la ce muzeu vrei tu…

Programul l-am aflat asa din zbor, ba de la unul ba de la altul…Nu prea mi-a pasat sincer. Tot ceea ce am vrut este sa ies din casa si sa vizitez un loc frumos.

Castelul de la Hunedoara a avut parte de un spectacol frumos de lumini si de multi vizitatori curiosi sa ii descopere secretele bine ascunse in spatele portilor de lemn.

Am ajuns intr-un final pe la 10 seara la locul cu pricina, circulatie, inghesuiala ce sa mai tot tacamul care se cere la un eveniment de genul acesta.

Spectacolul de lumini si muzica era in plina desfasurare cand am ajuns. Poze, blituri, ochi curiosi care se umpleau de lumina erau indreptate toate spre peretii castelului.

Grupuri de oameni se indreptau se portile deschise ale castelului pregatiti sa observe o particica din istorie. Sa vada cum traiau stramosii acum cateva sute de ani…

Mereu mi-a placut Castelul Corvinilor. Sala festiva unde imi pot imagina cum se desfasurau evenimentele sociale la care doamnele si domnisoarele purtau acele rochii superbe bufante si elegante – mereu mi-a placut tinuta acelor vremuri…

Imi place sa imi lasa imaginatia sa zboare pe coridoarele castelului care au vazut probabil multe povesti de iubire intre cavaleri si domnite…

Dar mai bine nu va mai retin cu povestile mele…mai bine va las cu cateva poze facute de un amator asa ca mine 🙂

DSC_0110_eDSC_0111_eDSC_0112_eDSC_0119_eDSC_0144DSC_0147DSC_0149DSC_0158