Who you are

Melodia lui Mihail este pe repeat de cateva zile, saptamani chiar. Imi da o stare de bine intreaga melodie iar mesajul mi se pare diferit de tot ceea ce exista pe piata muzicala romaneasca in acest moment.

Poate ma aflu eu intr-o zona emotionala ciudata care ma face sa consider melodia geniala dar sincer nu imi pasa. Singurul gand pe care il am este chiar titlul melodiei, Cine esti?

Cine esti? Ai avea curajul sa ii spui unui strain cine esti cu adevarat? Cati dintre noi am avea curajul sa lasam orice bariera si masca sa dispara si sa lasam adevaratul „eu” sa iasa la suprafata?/

Ma intreb cum ar arata lumea asta daca am lasa la o parte macar pentru 5 minute mastile pe care le purtam zilnic in diverse situatii si ne-am comporta asa cum suntem cu adevarat. Ce s-ar intampla daca am spune ceea ce credem cu adevarat in loc sa spunem ceea ce este social acceptat?

Dar mai bine lasam intrebarile profunde si fara raspuns si il ascultam pe Mihail cum ne incanta urechile si sufletul cu o melodie plina de emotie 🙂

Advertisements

Libertatea de exprimare -mit sau realitate?

Pentru ca traim intr-o tara si lume asa zisa democrata unde drepturile si libertatile omului sunt un principiu de baza am pretentia ca atunci cand sustin ceva sau argumentez ceva sa imi fie respectat punctul de vedere pe principiul „ce dau asta vreau sa primesc”.

Nu mi se pare normal ca in ziua de azi sa limitezi dreptul cuiva la exprimare prin atentionari cum ca unele subiecte sunt tabuu si nu trebuie promovate.

Ceea ce eu sustin in public imi asum. Parerile, pasiunile sunt ale mele si mi le insusesc cu mandrie indiferent daca primesc aprobarea unora sau nu.

Istoria este una dintre pasiunile mele si ca absolvent de Stiinte Politice este si normal ca am un interes aparte pentru trecutul lumii in care traiesc.

Tot ceea ce tine de Primul Razboi Mondial pana in prezent imi trezeste un interes aparte si consider ca merita o atentie deosebita. Istoria invatata in scoli omite de cele mai multe ori adevaruri esentiale pe care noi, muritorii de rand, nu trebuie sa le aflam pentru ca asa ii mai bine.

Nu e bine sa aflam ca Romania a avut lagare pe timpul lui Hitler si ca exporta evrei si tigani in masa atunci cand nu ii „aranjau” chiar aici in interiorul granitelor tarii noastre mult iubite.

Ar fi timpul sa lasam ipocrizia deoparte si sa acceptam trecutul asa cum este si sa acceptam ca nu mai suntem pe vremea comunismului cand parerea proprie putea sa iti aduca moartea.

Nu vreau sa fac parte din categoria celor care tac doar pentru a fi acceptati sociali. Vreau sa fac parte din categoria celor care mai au o farama de integritate si tin la ceea ce sunt ei cu adevarat.

Art. 30 – Libertatea de exprimare

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.
(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege. (sursa: http://www.constitutiaromaniei.ro/art-30-libertatea-de-exprimare/ )