Jucarii pentru copii

Se apropie Craciunul iar supermarketurile au inceput sa scoata din depozit muntii de jucarii din dotare. M-am uitat zilele acestea la marele raion care te loveste de cum intri intr-un anumit supermarket si incercam sa imi amintesc ce jucarii aveam eu cand eram mica.

Papusi, ursuleti, masinute, figurine de actiune si tot felu de kituri pentru a da viata imaginatiei unui copil. Am gasit un fier de calcat care puteam sa jur ca este unul adevarat si a ajuns din greseala la raionul jucarii.

Imi amintesc ce jucarii aveam cand eram mica si parca nu erau asa de reale si complexe. Aveam un fier de calcat mic si din fier mostenit de la ceva verisoare mai mari decat mine si un set de vase de bucatarie alcatuit in mare parte din cutii goale de la diverse alimente.

Astazi iti poti cumpara o bucatarie intreaga de jucarie si toate piesele sunt copie fidela a componentelor dintr-o bucatarie reala.

Am multe amintiri din vremea cand intindeam patura in fata blocului si ma jucam cu celelalte fete de la bloc tot felul de jocuri si multe lucruri erau imaginare fara sa existe si un ehivalent fizic. Va amintiti celebra replica ”sa zicem ca…?”.  Pentru noi acest ”sa zicem ca….” insemna multe. Sa zicem sa vi de la servici si ai o servieta sau sa zicem ca ai un calcutator si de fapt era o cutie de la bomboanele de ciocolata primite de mama la diverse ocazii. Astazi ai un mini laptop care si face chestii.

Poate sunt nostalgica dar simt ca imi foloseam mult mai mult imaginatia in vremea copilariei decat o fac copii din ziua de astazi. Noi eram capabili sa transformam o banala cutie de carton intr-un avion daca era necesar pentru jocul nostru si nu ne deranja ca nu era o macheta adevarata.

Papusile mele Barbie care erau o imitatie veritabila a celebrei papusi Barbie pentru ca nu oricine isi permitea in anii 90 sa cumpere o Barbie originala aveau piscina facuta din cuburi Lego si masina din papucii de casa.

Imi este dor de acele vremuri simple si as vrea sa mai trec o data prin acea perioada dar sunt sigura ca atunci cand o sa am copii tehnologia o sa fie si mai evoluata iar jucariile vor fi si mai complexe iar nepotii o sa rada de mine cand o sa le povestesc cum copiam melodii de la radio pe caseta si cum o derulam cu un creion.

Frumoase vremuri dar astept sa descopar frumusetea vremurilor prezente si viitoare 🙂

Advertisements

Ce nu vei sti niciodata…

Astazi am avut o discutie scurta care mi-a trezit multe amintiri din “tineretea”mea. Nu ma intelegeti gresit, nu sunt o batranica in spatele unui monitor dar am impresia ca am ramas in urma cu totul.

Ma uit la generatiile care vin val vartej in urma mea si sunt pe cale sa ma depaseasca dar…Ceea ce nu realizeaza acesti copiii destepti si frumosi este ca ei au la dispozitie totul si nu mai au ocazia sa traiasca acele momente dulci de care noi am avut parte.

Copiii din ziua de azi nu vor cunoaste senzatia pe care o ai atunci cand la radio este melodia ta preferata si tu stai cu o caseta pregatita si cu degetul pe butonul de record. Sentimentul de euforie cand primeai sau reuseai sa cumperi caseta audio cu trupa ta preferata.

Nu vor cunoaste sunetul scos de pick-up-ul clasic si placa. Povestile puse de pe diapozitiv si mini sala de cinema de acasa.

Mersul la joaca cu prietenii din cartier si alergatul de dimineata pana seara fara un telefon la indemana. Daca stau bine sa ma gandesc noi eram maiestri in a ghici ora dupa soare sau dupa sunetele scoase de stomacelul gol.

Ma intreb cum reuseam sa ne gasim intre noi fara telefon si cum de nu se panicau parintii pentru ca dispaream de acasa cu orele.

Ma intreb cum au reusit generatiile mai “vechi” sa invete fara internet si cum au reusit sa supravietuiasca fara retele de socializare.

Ma gandesc cum va evolua lumea de acum inainte si cum e vor schimba vietiile noastre. Cat de bine o sa reusim sa ne adaptam schimbarilor si cand se vor stopa aceste schimbari.

Sunt zile in care am impresia ca imi fuge Pamantul de sub picioare si ca am sa raman undeva in spatiu. Sunt zile cand ma simt depasita de tot ce se petrece in jurul meu si de toate schimbarile cu care trebuie sa tin pasul.

Ma uit la copilasii din jurul meu si cand ii vad plini de gadgeturi si device-uri din primii ani de viata mi se pare incredibil. Ma intorc in timp si incerc sa ma gasesc pe mine la varsta lor si sa imi amintesc care erau “gadgeturile” mele si constat o foarte mare diferenta.

Imi amintesc de dulciurile copilariei – paine cu margarina si zahar/dulceata sau prajiturile facute in casa – care rar se intamplau sa fie cumparate de la magazin. Primeam dulciuri de Craciun si Pasti iar in restul anului cate o ciocolata micuta din cand in cand sau poate inghetata vara.

Ma minunez – nu am alt cuvant – cand vad cat de posesivi sunt copiii din ziua de azi si ce dorinta arzatoare au pentru a detine lucruri materiale care in general sunt electronice.

Photo

Desenele sufletului meu

Sunt un copil cu exterior de adult. Imi amintesc cu drag primul meu contact cu lumea cinematografica si cu animatiile. Eram un pitic de gradinita care a pornit intr-o aventura alaturi de colegii de grupa si cu Doamna Educatoare in locul ghidului.

Am pornit cu emotii spre primul film de cinema. Am pasit in sala enorma unde un ecran mare mi-a luminat chipul si sufletul. Incepea filmul…Era Lady and the Trump.

Primul meu film, primea mea animatie, primul contact cu panza magica care aducea o alta lume la viata…Imi amintesc cum urmarea cu ochii mari si pasiune aventura celor doi catei indragostiti si scena epica in care mancau paste.

O alta experienta avea sa imi hraneasca mai tarziu pasiunea si dragostea pentru desene si animatii. Experienta televiziunii. Experienta care mi-a adus animatii precum 101 Dalmatieni, Familia Flinstone, Tom&Jerry, Tweety, Bugs Buny, Looney Tunes, etc.

Chiar daca timpul a trecut si numarul meu magic a trecut de 20 pasiunea si dragostea pentru animatii nu a trecut. Inca ma uit cu placere si entuziasm la animatii si desene iar copilului din mine ii sare inima de bucurie.

Up(2009) mi se pare o poveste inspirata si frumoasa. Dragostea adevarata si spiritul de aventura care nu moare niciodata au dat viata unei lumi in care ai vrea sa te teleportezi.

Ultima animatie care am vazut-o a fost Hotel Transilvania. O animatie amuzanta despre fiorosul Dracula care isi face griji pentru fetita lui.

Smurf este povestea pe care o urmaresc mereu cu placere si traiesc aventurile piticilor albastrii de fiecare data cand dau play la film.smurfs-300x169

Dependenta de animatie imi este intretinuta de EmpireFilm unde gasesc animatiile in format DVD. Il au chiar si pe Little Stuard. Cum cine este Little Stuard? Soricelul acela simpatic care este adoptat de o familie de oameni. Va las o poza cu simpaticutul acesta.

StuartLittle-300x169.jpg

Voua ce animatii v-au ramas in suflet?

 

Acest articol este scris din suflet si va participa la SuperSpring Blog 2016!

 

 

 

Jocurile copilariei

– Ce te jucai cand erai mica?

– Pai jucam fotbal cu copii de pe strada

– Cum nu aveai internet ca sa te joci?

– Nu, noi ne jucam afara, cu mingea. Jucam `ascunselea`, `pisica si soarecu`, `ratele si vantatorii`, `baba oarba`, `elastic`, `sotron` iar cand am mai crescut am inceput sa joc handball pentru echipa scolii. Ah, si ce dor imi este de zilele cand jucam basketball in curtea scolii pana se lasa intunericu.

– Dar ce copilarie ai mai avut…

– Da, am si urme care dovedesc cazatura cu bicicleta

Da, cam asa a fost copilaria mea. Suna greu de crezut pentru copiii din ziua de azi dar parca as mai vrea sa fiu copil pentru o zi. Sa alerg cat e ziua de lunga, sa ajung acasa cu hainele murdare de praf si noroi, cu julituri pe maini si picioare.

Mi-e dor si de orele de sport din scoala. Si parca as da o fuga pana in Brasov ca sa particip la Cea mai mare ora de sport (click pentru mai multe informatii) dar este prea departe pentru mine. Daca mergeti voi in 11 iulie prin Piata Sfatului din Brasov sa imi povestiti si mie cum a fost.

Dar pana atunci povestiti-mi despre copilaria voastra cu ale ei jocuri 🙂