Prea multe idei, prea putin timp

Am inceput anul cu o criza de timp. Trist, nu ii asa?

Neuronul meu s-a trezit din hibernare pe sfarsitul anului 2016 si a inceput sa produca idei, multe idei fara sa tina cont ca ziua are 24 de ore si nu dispun de toate.

Am inceput anul 2017 bine as putea spune datorita ideilor pe care le am si incep incet sa le pun in practica dar… Un  mare „dar” apare in fiecare zi datorita faptului ca ma simt obosita si coplesita de cantitatea de lucruri pe care le am de facut.

Sunt precum un copil mic care isi doreste o jucarie si o vrea acum. Nu are rabdare sa mai astepte si nici nu pare sa isi linisteasca emotiile interioare dar nici neuronul nu il poate scoate din ritmul alerg de coacere a ideilor.

Este obositor sa iti doresti anumite lucruri in viata ta si sa trebuiasca sa astepti desi sti ca asteptarea este un lucru bun si recomandat.

Mi se pare interesant cum functioneaza creierul uman, o parte sare de entuziasm iar cealalta isi da ochii peste cap pentru ca s-a saturat sa ii tot explice celeilalte ca trebuie sa se tempereze si sa ia lucrurile cu calm.

Este greu sa fi om si mai ales unul cu idei….

Advertisements

Primul post este o alegere dificila….

Primul post pe blog intotdeauna cel mai dificil. Prea multe idei cer sa se faca auzite dintr-o diversitate prea mare de domenii.

Am decis ca primul post pe blog sa fie o promisiune, pentru mine. Un articol pe saptamana, cel putin, despre orice subiect. O promisiune pentru EU cea din viitor care va trebui sa zambeasca la prostiile pe care le fac acum.

`Eu in viitor` zic ca este un titlu bun pentru scopul blogului. Un fel de jurnal despre deciziile, frustrarile, supararile, bucuriile, lectiilor de viata si un loc pentru imaginatia mea de acum.