Spalatoria auto – un mare NU

Am sa va povestesc experienta mea de zilele trecute. Am o masina motiv pentru care vizitez spalatoriile auto dar de aceasta data am reusit sa realizez un lucru trist.

Spalatoria auto nu este de fapt este o spalatorie. Conceptul de spalatorie auto se rezuma la 2, 3,4 oameni in functie de cat de populara este acea spalatorie care stau 8, 9 sau chiar 10 ore in frig si apa. Ma gandesc la acei oameni care lucreaza pe minimul pe economie si muncesc pe timp de iarna in frig si apa.

Am stat vreo 10 minute in curtea acelei spalatorii asteptand sa imi recuperez masina curata si va spun sincer ca m-a luat frigul doar stand in bataia vantului si simtind betonul rece sub picioare. M-am uitat in jur si am observat gheata formata de la apa scursa de pe masini iar mai apoi vaporii de apa care dusi de vant se duc fie pe omul care manuieste furtunul fie in directie opusa.

Ma uitam la echipamentul lor format din salopete de schi care erau vizibil ude si ma gandeam cat de frig trebuie sa le fie. Probabil ca nu il mai simti de la un timp dar totul se depune in organism si le simti in timp sub diverse dureri.

Ma gandesc de ce legslatia si autoritatile romane permit existenta unor astfel de locatii. Ar trebui sa existe standarde pentru spalatoriile auto si daca nu se poate o spalatorie automata atunci macar una intr-o hala incalzita.

Cat de mare trebuie sa fie investitia pentru o astfel de hala? Cat de nepasator trebuie sa fi ca sa detii o astfel de afacere (spalatori auto) si sa nu te gandesti la acei oameni care produc pentru tine in frig si apa.

Advertisements

Orice numa la stat nu partea a 2-a

Pentru ca aventurile la institutiile statului nu se termina repede m-am decis sa va povestesc cum s-a terminat cursa pentru recuperarea actelor pierdute. Prima parte o gasiti aici.

Dupa ce am reusit sa dau de doamna de la Monitorul Oficial si care mi-a spus ca daca ma grabesc pot plati o taxa suplimentara pentru a-mi publica anuntul la urgenta – asta inseamna sa se publice in maxim o saptamana- am postat anuntul dar nu la urgenta (si bine am facut).

Intr-o saptamana m-a sunat doamna sa ma duc sa imi iau publicatia. Bine ca nu am platit extra ca tot acolo am ajuns :)…

Fericita si cu toate formularele posibile si anuntul din Monitorul Oficial ma duc la poarta RAR-ului nostru drag. Ajunsa aici intreb de domnul care m-a ajutat de prima data. Mi se spune ca ii in concediu…Bun, bun…Concediu, concediu dar cine ii tine locul…Pai un alt domn, mi se raspunde plictisit. Politicos intreb unde il gasesc si mi se indica acelasi birou unde am fost si data trecuta. Grabita si cu inima cat un purice de emotie ca in sfarsit  termin aventura ajung la usa biroului unde un domn ma intreaba ce doresc. Imi spun ca mi-am pierdut actele si ca am venit cu tot ce trebuie pentru a mi se elibera altele.

Cu o privire de om plictisit imi spune: „- Draga, colegul care se ocupa cu treburile astea este schimbul 2 astazi, adica vine numa dupa 12”. Va dati seama de dezamagirea de pe fata mea la fel cum a observat-o si domnul care imi spune calm ca joia acesta este programul.

In drumul meu spre poarta cea mare observ o placuta cu orarul cu publicul. Ia spuneti voi ce credeti ca scrie acolo. Sa va aud… Bine inteles ca nu se potrivea cu ce mi-a spus domnul de mai devreme. Pe placuta scrie asa : Luni-Joi de la 8 la 16 si Vineri de la 8 la 13. Na…

Bun, ajung acasa si dau un click doua pe site-ul RAR si ce sa vezi alt orar.

Am zis ca nu mai conteaza…

Luni am pornit din nou la drum. Din nou la RAR dar de data asta am dat peste domnul simpatic care m-a ajuta din prima zi si imi rezolva problema in vreo 2 ore jumate. Doar nu ati crezut ca a durat mai putin. In viteza am plecat spre biroul de inmatriculari pentru talon, ma rog dovada, unde ma izbeste un raspuns :„- Asta este tot! Reveniti in 2 ore”. 2ORE!!!!

Am impresia ca statul inca lucreaza pe sistemul porumbelul mesager si cioplitul in piatra dar sa nu intram in astfel de detalii ca sunt prea grele pentru neuronii nostri pretentiosi.

 

Va las cu un mic sfat, nu indrazniti sa va pierdeti vreo data actele, fie ele de identitate fie ale masinii sau mai stiu eu ce acte ca o sa treceti printr-o aventura obositoare si plina de nervi intinsi la maxim.