Acea perioada magica a anului

A inceput acea perioada magica a anului cand lumea alearga disperata dupa ofertele de Craciun si Revelion…

Agentiile incep sa sara cu oferte care mai de care all inclusive si cu extra all inclusive dar…eu raman cu o nelamurire. Cand a devenit lumea atat de inebunita dupa calatoriile din preajma Craciunului? Nu era vorba de traditie si familie?

Eternele intrebari: Ce faci de Craciun? Ce planuri ai de Revelion? si clasica reactie: Nu ti-ai facut planuri??? Cum stai acasa? De parca statul acasa cu o carte buna in mana, un ceai aromat si persoanele dragi in jur ar fi un lucru absolut oribil si de neacceptat.

Da, nu ma incanta idea de a colinda strazile unui oras nou pentru mine in timp ce imi aud dintii cu clantane si oasele cum tremura din toate incheieturile. Imi place sa vizitez locuri noi dar atunci cand vremea este prietenoasa.

Magica perioada a anului cand magazinele o iau razna cu reduceri super extra mega de ai impresia ca te si platesc numa ca sa iei ceva din magazin. Agitatie, cozi infernale la casele de marcat, reclame peste tot si cantecele americane cu aroma de sarbatoare.

Da, stiu ati vrea sa ma trimite-ti in pestera si sa nu mai ies pana nu inteleg ca asa trebuie sa fie lucrurile intr-o lume normala.

Refuz sa cred ca lumea este atat de superficiala si mi-ar placea sa vad parinti care isi invata copiii sa faca cadouri handmade celor dragi. Mi-ar placea sa vad reclame la ateliere de lucru manual pentru copiii si adulti si participanti cat mai multi.

As fi curioasa cati oameni mai sunt dispusi sa investeasca timp intr-un cadou…

Eu am sa incerc sa imi pregatesc sistemul nervos pentru agitatia din aceasta perioada magica iar voua va urez inspiratie la alegerea cadourilor.

Photo

Advertisements

Orice numa la stat nu partea a 2-a

Pentru ca aventurile la institutiile statului nu se termina repede m-am decis sa va povestesc cum s-a terminat cursa pentru recuperarea actelor pierdute. Prima parte o gasiti aici.

Dupa ce am reusit sa dau de doamna de la Monitorul Oficial si care mi-a spus ca daca ma grabesc pot plati o taxa suplimentara pentru a-mi publica anuntul la urgenta – asta inseamna sa se publice in maxim o saptamana- am postat anuntul dar nu la urgenta (si bine am facut).

Intr-o saptamana m-a sunat doamna sa ma duc sa imi iau publicatia. Bine ca nu am platit extra ca tot acolo am ajuns :)…

Fericita si cu toate formularele posibile si anuntul din Monitorul Oficial ma duc la poarta RAR-ului nostru drag. Ajunsa aici intreb de domnul care m-a ajutat de prima data. Mi se spune ca ii in concediu…Bun, bun…Concediu, concediu dar cine ii tine locul…Pai un alt domn, mi se raspunde plictisit. Politicos intreb unde il gasesc si mi se indica acelasi birou unde am fost si data trecuta. Grabita si cu inima cat un purice de emotie ca in sfarsit  termin aventura ajung la usa biroului unde un domn ma intreaba ce doresc. Imi spun ca mi-am pierdut actele si ca am venit cu tot ce trebuie pentru a mi se elibera altele.

Cu o privire de om plictisit imi spune: „- Draga, colegul care se ocupa cu treburile astea este schimbul 2 astazi, adica vine numa dupa 12”. Va dati seama de dezamagirea de pe fata mea la fel cum a observat-o si domnul care imi spune calm ca joia acesta este programul.

In drumul meu spre poarta cea mare observ o placuta cu orarul cu publicul. Ia spuneti voi ce credeti ca scrie acolo. Sa va aud… Bine inteles ca nu se potrivea cu ce mi-a spus domnul de mai devreme. Pe placuta scrie asa : Luni-Joi de la 8 la 16 si Vineri de la 8 la 13. Na…

Bun, ajung acasa si dau un click doua pe site-ul RAR si ce sa vezi alt orar.

Am zis ca nu mai conteaza…

Luni am pornit din nou la drum. Din nou la RAR dar de data asta am dat peste domnul simpatic care m-a ajuta din prima zi si imi rezolva problema in vreo 2 ore jumate. Doar nu ati crezut ca a durat mai putin. In viteza am plecat spre biroul de inmatriculari pentru talon, ma rog dovada, unde ma izbeste un raspuns :„- Asta este tot! Reveniti in 2 ore”. 2ORE!!!!

Am impresia ca statul inca lucreaza pe sistemul porumbelul mesager si cioplitul in piatra dar sa nu intram in astfel de detalii ca sunt prea grele pentru neuronii nostri pretentiosi.

 

Va las cu un mic sfat, nu indrazniti sa va pierdeti vreo data actele, fie ele de identitate fie ale masinii sau mai stiu eu ce acte ca o sa treceti printr-o aventura obositoare si plina de nervi intinsi la maxim.

Ziua proasta se cunoaste de dimineata

Cum iti dai seama ca ai o zi proasta? E simplu, simti.

Esti agitat si ai emotii pentru ca sti ca nimic bun nu se va intampla in ziua respectiva.

Ziua mea proasta a fost ieri doar ca a inceput de sambata seara. Da suna ciudat, stiu.

Hai sa va explic de ce ziua mea de ieri a inceput cu stangu inca de sambata seara.

Sambata seara masinuta mea s-a hotarat sa imi faca o surpriza si pentru ca nu stie ca a trecut Craciunu, a decis sa nu isi mai stinga toti martorii din bord si sa il lasi tocmai pe ala de la motor aprins. Palpitant nu? Ia un martor frumos cadou de weekend.

Si pentru ca vorbim despre mine si pentru ca Murphy is my friend, evident ca beculetu cu pricina s-a aprins intr-un weekend la care se adauga una bucata sarbatoare cu zi de luni libera. Na ia mecanic daca ai de unde…

Ieri am dus masina la mecanic si tadammmm 750 lei. Multumesc sunteti foarte glumet, dar acum pe bune ceva mai ieftin nu aveti?

Pleci de la service cu speranta ca omu isi va da silinta si va cauta o varianta mai ieftina pentru ati repara masina care merge doar ca are un consum mai ridicat din cauza piesei minune si ajungi acasa, in cazul meu inapoi in firma unde am si apartamentul. Pentru ca rufele murdare nu se spala singure am zis hai totusi sa dau o fuga pana la spalatorie unde se gasesc masinile de spalat. Evident!

Murphy este din nou cu mine si rade intr-un colt atunci cand eu aleg, fara sa imi dau seama, tocmai masina de spalat care s-a stricat saptamana trecuta (as zice eu). Porneste masina, trace apa, invarte hainele, plec linistita in apartament. Ma intorc dupa o ora si ce sa vezi masina nu scoate apa afara. Mirific, nu? Ce sa si faci? Deschizi usa, speri ca apa sa curga in galeata cat mai mult posibil dupa care te apuci sa cureti apa de pe jos.

Ajungi acasa dupa draci si sfinti coborati si iti dai seama ca intre hainele colorate ai bagat si una alba care, evident, numa alba nu mai este.

Murphy lasa-ma in pace!!!!

photo: google.com

Nervi si draci cand afara este soare…

Afara este soare, in sfarsit, dar oamenii din jurul meu simt nevoia sa traiasca in furtuna.

Problema este ca furtuna celor din jurul meu a inceput sa ma afecteze. Nu ma intelegeti gresit, sunt persoane a caror furtuna o accept cu placere pentru ca intr-un fel sau altul fac parte din categoria persoanelor speciale si dragi mie.

Ma afecteaza starea de nervozitate a oameniilor in sensul ca ma seaca de energie si in acelasi timp imi ofera o stare de neliniste si pe parcurs incep sa ma simt prost, ajungand pana la o stare de vinovatie, desi stiu, intr-un mod cat se poate de constient, ca nu este vina mea pentru furtuna in care ei traiesc.

De ce ma simt asa? Nu stiu, probabil ca ceva m-a facut sa devin asa dar inca nu stiu ce anume.

Oamenii care traiesc intr-o furtuna sunt greu de abordat, daca iti mai sunt si colegi de lucru sau superiori cu atat mai rau. De ce? Pentru ca unii oameni nu pot face diferenta intre ce le-a cauzat furtuna si ce nu si tot ce este in jurul lor devine sursa pentru furtuna.

Vreau sa ma bucur de vremea de afara si de starea de liniste, aparenta, pe care o am acum…se intampla destul de rar sa simt o pace intre mine si mine si tare mi-e frica ca furtuna altora ma va atinge si pe mine…

O sa imi spuneti sa ma indepartez de negativism daca nu imi face bine iar eu o sa va raspuns asa: nu pot scoate negativismul din viata mea pentru ca asta ar insemna sa renunt la job, prieteni, familie si sa ma mut in varf de munte.

Complicati mai suntem…

photo