Orice numa la stat nu partea a 2-a

Pentru ca aventurile la institutiile statului nu se termina repede m-am decis sa va povestesc cum s-a terminat cursa pentru recuperarea actelor pierdute. Prima parte o gasiti aici.

Dupa ce am reusit sa dau de doamna de la Monitorul Oficial si care mi-a spus ca daca ma grabesc pot plati o taxa suplimentara pentru a-mi publica anuntul la urgenta – asta inseamna sa se publice in maxim o saptamana- am postat anuntul dar nu la urgenta (si bine am facut).

Intr-o saptamana m-a sunat doamna sa ma duc sa imi iau publicatia. Bine ca nu am platit extra ca tot acolo am ajuns :)…

Fericita si cu toate formularele posibile si anuntul din Monitorul Oficial ma duc la poarta RAR-ului nostru drag. Ajunsa aici intreb de domnul care m-a ajutat de prima data. Mi se spune ca ii in concediu…Bun, bun…Concediu, concediu dar cine ii tine locul…Pai un alt domn, mi se raspunde plictisit. Politicos intreb unde il gasesc si mi se indica acelasi birou unde am fost si data trecuta. Grabita si cu inima cat un purice de emotie ca in sfarsit  termin aventura ajung la usa biroului unde un domn ma intreaba ce doresc. Imi spun ca mi-am pierdut actele si ca am venit cu tot ce trebuie pentru a mi se elibera altele.

Cu o privire de om plictisit imi spune: „- Draga, colegul care se ocupa cu treburile astea este schimbul 2 astazi, adica vine numa dupa 12”. Va dati seama de dezamagirea de pe fata mea la fel cum a observat-o si domnul care imi spune calm ca joia acesta este programul.

In drumul meu spre poarta cea mare observ o placuta cu orarul cu publicul. Ia spuneti voi ce credeti ca scrie acolo. Sa va aud… Bine inteles ca nu se potrivea cu ce mi-a spus domnul de mai devreme. Pe placuta scrie asa : Luni-Joi de la 8 la 16 si Vineri de la 8 la 13. Na…

Bun, ajung acasa si dau un click doua pe site-ul RAR si ce sa vezi alt orar.

Am zis ca nu mai conteaza…

Luni am pornit din nou la drum. Din nou la RAR dar de data asta am dat peste domnul simpatic care m-a ajuta din prima zi si imi rezolva problema in vreo 2 ore jumate. Doar nu ati crezut ca a durat mai putin. In viteza am plecat spre biroul de inmatriculari pentru talon, ma rog dovada, unde ma izbeste un raspuns :„- Asta este tot! Reveniti in 2 ore”. 2ORE!!!!

Am impresia ca statul inca lucreaza pe sistemul porumbelul mesager si cioplitul in piatra dar sa nu intram in astfel de detalii ca sunt prea grele pentru neuronii nostri pretentiosi.

 

Va las cu un mic sfat, nu indrazniti sa va pierdeti vreo data actele, fie ele de identitate fie ale masinii sau mai stiu eu ce acte ca o sa treceti printr-o aventura obositoare si plina de nervi intinsi la maxim.

Advertisements

Orice numa nu la stat

Sa va fereasca Doamne Doamne sa aveti nevoie de ceva hartii de la institutiile statului ca sunteti oameni morti….

Faptul ca birocratia ce omoara stim cu totii si nu cred ca mai este vreun secret dar plimbatul intre institutii este o adevarata aventura.

Pornesti de dimineata cu gandul ca fugi repede sa iei o hartiuta eventual intarzii o ora cel mult la job dar ajungi sa iti petreci jumate de zi plimbandu-te de la o usa la alta.

Eu sunt fericita posesoare a unei astfel de aventuri si nu datorita vreunui spirit de aventurier caruia ii lipsesc cativa pitici din colectie. Am avut marele talent de a-mi pierde actele de la masina – va anticipez intrebarea (pe care am primit-o toata ziua) si da le-am pierdut pe toate, absolut toate.

Asa ca ma pornesc de dimineata si bat la prima usa – dupa logica mea- pe care scrie Politia Rutiera in cautarea de informatii si indrumari. Domnul simpatic de la ghiseu ma trimite la, citez, “Politia Comunitara”. Am zis ok, suna ciudat dar nah o sti omu ceva ce eu nu stiu…

Ma pornesc spre Politia Comunitara care defapt era Politia locala Sectia de inmatriculari auto dar astea sunt detalii pe care le-am aflat pe parcurs.

Ajung la primul ghiseu si mi se dau primele informatii – incomplete logic.

Ma trimite la RAR dupa un formular…In gandul meu am zis, Ok aduc ce trebuie de la RAR, platesc taxa de eliberare si am scapat.

Naiva, stiu!!!

Ajung la RAR unde dau peste un domn dragut caruia ii povestesc ce am patit si imi da un formular gol de dus la biroul de inmatriculari. GOL, oameni buni! Nu imi venea sa cred.

Ma pun sa imi sciru datele personale pe formular si ajung inapoi de unde am plecat. Bucuroasa ca nu era coada ii intind formularul la tanti de la ghiseu care cu o mirare pe fata constata ca eu nu am platit “taxa de furnizare date”. Ati vazut bine, taxa de furnizare date…

Bun…fug la ANAF unde platesc repede taxa. Vin inapoi unde mi se furnizeaza datele si mi se spune sa merg inapoi la RAR.

Ma duc inapoi la RAR cu gandul gata acum imi da Cartea de Indentitate. Frumos asa-i?

Teapa. Imi da o stampila si inca un formular si ma trimite la Monitorul Oficial. Ajung la Biroul Monitorului Oficial unde doamna de acolo lipsea. Si-a luat femeia o zi libera dar nu s-a gandit sa puna un afis ceva pe suna. Iau un nr de tel de pe usa si sun – casuta vocala evident. Bat la usa de langa unde dau peste un domn – seful doamnei absente care conduce o firma de transport -nu ma intrebari ce combinatii sunt acolo ca nu stiu sa va spun.

Il intreb de doamna lui colega si imi zice ca nu ii azi. Ok, cand vine ? cine ii tine locul? Ce varianta mai am? Pai vine luni, cred. Nimeni. Si cica alta varianta la fel de rapida nu am.

Deci pana luni, sper ca luni, am ramas cu aventura suspendata. Luni o iau de la capat.

 

Urati-mi succes!

Photo:Google images