Prea multe idei, prea putin timp

Am inceput anul cu o criza de timp. Trist, nu ii asa?

Neuronul meu s-a trezit din hibernare pe sfarsitul anului 2016 si a inceput sa produca idei, multe idei fara sa tina cont ca ziua are 24 de ore si nu dispun de toate.

Am inceput anul 2017 bine as putea spune datorita ideilor pe care le am si incep incet sa le pun in practica dar… Un  mare „dar” apare in fiecare zi datorita faptului ca ma simt obosita si coplesita de cantitatea de lucruri pe care le am de facut.

Sunt precum un copil mic care isi doreste o jucarie si o vrea acum. Nu are rabdare sa mai astepte si nici nu pare sa isi linisteasca emotiile interioare dar nici neuronul nu il poate scoate din ritmul alerg de coacere a ideilor.

Este obositor sa iti doresti anumite lucruri in viata ta si sa trebuiasca sa astepti desi sti ca asteptarea este un lucru bun si recomandat.

Mi se pare interesant cum functioneaza creierul uman, o parte sare de entuziasm iar cealalta isi da ochii peste cap pentru ca s-a saturat sa ii tot explice celeilalte ca trebuie sa se tempereze si sa ia lucrurile cu calm.

Este greu sa fi om si mai ales unul cu idei….

Mecanismul uman

Emotiile prin care trecem in fiecare zi creaza in interiorul nostru un vulcan cu termen limita.

Incurajarea obisnuita prin care treci in fiecare dimineata pentru a te motiva sa te ridici din pat la acea ora imposibila cand somnul iti este mai dulce.

Si te ridici din pat iar intr-un mod mecanic te pregatesti pentru job, adica pentru cele 8 ore in care lucrezi pentru a castiga bani ca sa te relaxezi….Nu prea are logica, asa-i?

8 ore in care te stresezi, enervezi, razi, te consumi in sinea ta, obosesti si incerci sa dai tot ce ai mai bun pentru a ajuta la indeplinirea viselor cuiva.

Dupa cele 8 ore ajungi acasa cu gandul de a face ceva pentru tine si sufletul tau dar constati ca atunci cand usa se inchide in spatele tau te cuprinde o senzatie de oboseala iar motivatia si dorinta de a face ceva, orice, dispare.

Te pierzi in restul orelor ramase si constati ca este seara, tarziu, iar maine este o noua zi in care iei lucrurile de la capat si speri ca vei gasi energia necesara de a face ceea ce iti doresti dupa cele 8 ore pline.

Te minti…zilnic, ca va fi mai bine dar constati ca acumulezi tensiune in acel vulcan interior care va exploda intr-o zi. Ti se face frica cand te gandesti la ziua cand vulcanul tau va erupe pentru ca sti ca ai ramas fara putere si energie si ca ai un suflet obosit lipsit de motivatie.

Doamne cat de greu isi revine sufletul obosit….

Este greu sa iti gasesti motivatia si puterea de a face lucrurile sa mearga atunci cand sufletul tau suspina si se simte amortit de la oboseala care il copleseste.

Este greu….dar nu si imposibil!

Photo