Ce nu vei sti niciodata…

dreamstimefree_245027

Astazi am avut o discutie scurta care mi-a trezit multe amintiri din “tineretea”mea. Nu ma intelegeti gresit, nu sunt o batranica in spatele unui monitor dar am impresia ca am ramas in urma cu totul.

Ma uit la generatiile care vin val vartej in urma mea si sunt pe cale sa ma depaseasca dar…Ceea ce nu realizeaza acesti copiii destepti si frumosi este ca ei au la dispozitie totul si nu mai au ocazia sa traiasca acele momente dulci de care noi am avut parte.

Copiii din ziua de azi nu vor cunoaste senzatia pe care o ai atunci cand la radio este melodia ta preferata si tu stai cu o caseta pregatita si cu degetul pe butonul de record. Sentimentul de euforie cand primeai sau reuseai sa cumperi caseta audio cu trupa ta preferata.

Nu vor cunoaste sunetul scos de pick-up-ul clasic si placa. Povestile puse de pe diapozitiv si mini sala de cinema de acasa.

Mersul la joaca cu prietenii din cartier si alergatul de dimineata pana seara fara un telefon la indemana. Daca stau bine sa ma gandesc noi eram maiestri in a ghici ora dupa soare sau dupa sunetele scoase de stomacelul gol.

Ma intreb cum reuseam sa ne gasim intre noi fara telefon si cum de nu se panicau parintii pentru ca dispaream de acasa cu orele.

Ma intreb cum au reusit generatiile mai “vechi” sa invete fara internet si cum au reusit sa supravietuiasca fara retele de socializare.

Ma gandesc cum va evolua lumea de acum inainte si cum e vor schimba vietiile noastre. Cat de bine o sa reusim sa ne adaptam schimbarilor si cand se vor stopa aceste schimbari.

Sunt zile in care am impresia ca imi fuge Pamantul de sub picioare si ca am sa raman undeva in spatiu. Sunt zile cand ma simt depasita de tot ce se petrece in jurul meu si de toate schimbarile cu care trebuie sa tin pasul.

Ma uit la copilasii din jurul meu si cand ii vad plini de gadgeturi si device-uri din primii ani de viata mi se pare incredibil. Ma intorc in timp si incerc sa ma gasesc pe mine la varsta lor si sa imi amintesc care erau “gadgeturile” mele si constat o foarte mare diferenta.

Imi amintesc de dulciurile copilariei – paine cu margarina si zahar/dulceata sau prajiturile facute in casa – care rar se intamplau sa fie cumparate de la magazin. Primeam dulciuri de Craciun si Pasti iar in restul anului cate o ciocolata micuta din cand in cand sau poate inghetata vara.

Ma minunez – nu am alt cuvant – cand vad cat de posesivi sunt copiii din ziua de azi si ce dorinta arzatoare au pentru a detine lucruri materiale care in general sunt electronice.

Photo

Standard de frumusete

download

Uite un subiect ce nu mi-l pot scoate din minte de ceva vreme –  obiceiuri si semne ale frumusetii.

Fiecare obicei are o istorie mica in spatele lui si este interesant cum astazi nu ne punem problema ”de ce trebuie sa fie asa  si nu altfel”. Am preluat anumite obiceiuri ca fiind absolut normale si le tratam ca parte din noi.

In ceea ce le priveste pe femei lista este destul de cuprinzatoare – epilat, machiaj, tratamente de tot felul, cosmetice care mai de care etc. Aceasta lista isi face trasferul si care zona barbatilor care incep din ce in ce mai mult sa preia din acele obiceiuri care pana nu de mult intrau doar in sfera activitatilor femeilor.

Pe langa activitatile care aduc un plus de stralucire la frumusetea naturala a fiecarei femei exista idealuri de frumusete. Fiecare regiune de pe mapamond are un ideal al frumusetii care de multe ori cauzeaza probleme de sanatate in incercarea de a fi atins.

Chirurgia plastica este o noua etapa care ajunge sa fie bifata de multe femei. Dietele sunt si ele bifate de cele mai multe ori dar nu tot timpul creaza efectul dorit.

In fiecare fi apar ”specialisti” in beauty si health care cauzeaza mult rau tinerelor care vor sa arate precum personalitatile din revista.

Evoluam in fiecare zi pe toate planurile dar nu tot timpul facem cele mai bune alegeri pentru noi iar presiunea sociala are un impact mare in viata noastra.

Mi se pare fascinant cum frumusetea are propria ei istorie si ii poti urmari evolutia in fiecare coltisor de lume.

Va las mai jos cateva filmulete despre frumusete si evolutia ei.

Photo

 

 

Punct si de la capat

participsb-200x200

In fiecare zi punem punct si o luam de la capat…Pamantul este rotund si se invarte cu sau fara noi.

Azi este ziua in care am decis din nou sa pun punct si sa o iau de la capat. Cu aliniat si litera mare – ca asa am invatat la scoala🙂.

Astazi incep un aliniat nou si scriu cu litere mari asa: PARTICIP LA SUPERBLOG. Scriu asa ca sa vad bine ce mi-am propus pentru ca data trecuta am scris prea mic pentru neuronul meu uituc.

Vreau sa ma provoc din nou si sa particip la acesta competitie faina ca sa vad pana ajunge imaginatia mea si sa imi depasesc limitele.

Voi ce asteptati?

Preturi mari pentru calitate zero

stock-photo-expensive-or-cheap-compare-prices-best-value-low-cost-or-price-for-best-value-and-top-quality-on-a-451960012

As vrea sa stiu ce s-a intamplat cu lumea de a luat-o razna in halul asta. De fiecare data cand intru intr-un magazin am impresia ca sunt picata de pe luna. Am sa ma refer la magazinele de haine si incaltaminte..

Ma uit la produse si la preturi si nu reusesc sa gasesc explicatia pentru dicrepanta mare dintre calitate si pret. Ma uit la cozile mari de la casele de marcat si ma intreb ce este in mintea acelor oameni care se multumesc sa plateasca un pret prea mare pentru calitatea produsului pe care il tin in mana.

Stiu, totul este pe fuga, lucrurile evolueaza rapid si asta este consumerismul dar SERIOS!? Cand am devenit atat de indiferenti la calitate si disperati dupa numele de pe eticheta?

Va spun sincer ca am devenit foarte selectiva si de multe ori prefer sa platesc preturi ridicol de mici pe articole care stiu ca o sa tina fix la fel de mult ca si acelea de ”firma”.

Oare cand am devenit asa superficiali? De cand ne intereseaza mai mult ce scrie pe o eticheta decat produsul in sine?

Nu stiu, Nu pot, Nu vreau

download

Misiunea imposibila este acea de a invata un om sa faca un lucru pe care nu isi doreste sa il invete.

Mi s-a intamplat de curand sa mi se puna un astfel de om ”in brate”. Omul care nu vrea, nu stie si nu poate. Mi-am consumat 3 saptamani cu explicatii si indurmari ca la final sa am supriza ca nu a inteles nimic.

Sa ne intelegem, nu ma consider cel mai bun profesor din lume dar am pretentia ca atunci cand iti explic un lucru si iti iei notite sa te poti descurca singur apoi. Nu ma asteptam sa se descurce excelent din prima zi dar mare mi-a fost dezamagirea cand am constatat ca nici ce ai facut cu o zi inainte nu poti repeta in urmatoarea zi.

Poate am asteptari prea mari de la oamenii din jurul meu dar nu mi se pare corect sa lasi pe altul sa preia vina asupra faptului ca tu nu vrei si nu poti.

Da, este o misiune imposibila atunci cand iti doresti sa inveti un om care nu stie altceva decat ”nu stiu si nu pot”.

Ma minunez in fiecare zi cand vad cat de bine invata unii sa joace teatru la momentul potrivit si cum se transforma precum cameleonul in functie de situatia in care se afla.

Nu vreau sa ma intelegeti gresit, este ok ca uneori sa te folosesti de funtia cameleon dar cand asta este tot ceea ce poti face s-ar putea sa ai o problema.

Am observat, cu tristete si dezamagire, ca acest gen de oameni ajung sa fie apreciati pentru ceea ce nu sunt iar acei oameni capabili si cu potential se pierd undeva pe drum.

As vrea sa stiu daca acesti oameni se simt impliniti. Daca sunt mandrii de ”realizariile lor” si al finalul zile simt ca au mai atins un prag al evolutiei lor.

Photo: Google.com

Haine, haine si iar toale

6dea8705e8cf948abe3abc4fc4037e89

Ca orice femeie care se respecta am problema hainelor care niciodata nu sunt suficiente…solutia problemei?? Shopping/ cumparaturi/ cum vreti voi sa ii spuneti.

Inainte de va spune oful meu vreau sa stabilim un lucru, si anume: urasc cumparaturile, nu am rabdare si mi se pare o risipa de timp…

Bun, acum ca am stabilit ca nu sunt un fan al cumparaturilor am sa va spun si oful meu.

Am inceput sa cred ca hainele din magazine sunt create pentru o specie de oameni tare ciudata. Am observat o lipsa de proportie si realitate in croiul hainelor. Din intamplare am luat o pereche de blugi la proba ca sa constat cu stupoare ca au fost ganditi pentru o persoana care are vreo 90 in solduri si picioare de barza. Da, imaginati-va o astfel de persoana pentru ca sigur exista din moment ce domnul/doamna “designer” a luat-o drept tipar…

Partea a doua a dilemei mele se refera la sutiene si poate aici ma lamuriti voi ca eu nu prea gasesc o logica oricat mi-as dori. Datele problemei sunt asa: se ia una bucata sutien marima C 85 sau D85 si se adauga un push-up gros de vreo 5 cm si se da spre vanzare. Si aici va las pe voi sa imi explicati de ce ar considera cineva ca o persoana cu a astfel de marime a bustului are nevoie de push-up???

Iar pentru voi dragi “designeri” permiteti-mi sa va spun ca nu sunteti nici macar croitori.

Photo:Google.ro
Boutique%20Mall
Bonprix

Alinierea plantelor

alinierea-planetelor

Alinierea planetelor este un fel de conspiratie a universului care uneori poate fi in favoarea ta iar alteori poate fi in defavoarea ta.

Pentru mine, de aceasta data, alinierea planetelor a fost in favoarea mea. Mi-a deschis portita spre cariera mult visata.

Chiar daca planetele s-au aliniat pentru aceasta misiune mirifica mi-as fi dorit sa imi dea o mana de ajutor pentru cealalta problema existentiala pe care o am.

As vrea ca Universul cu ale sale plantele sa imi dea acel raspuns epic la intrebarea vesnica ” Dar la nunta ta cand venim?” sau ”Dar nu ai de gand sa te mariti?”. Spuneti voi cum as putea sa explic acestor oameni ca eu nu am timp de maris in acest moment, ca am alte planuri cu viata mea pentru anii ce urmeaza?

Cum sa le explic oamenilor ca eu incerc sa ma bucur de prezent si de prietenia planetelor? Daca le spun ca tot ceea ce vreau in momentul de fata este cariera mea si dezvoltarea personala imi spun ca sunt pe drumul gresit si ca ceea ce vreau eu nu este important in viata.

Cum as putea sa le spun eu acestor planete care s-au aliniat asa frumos de imi vine sa lacrimez de dragul lor ca s-au aliniat in directia gresit dupa spusele altora?

Imi plac planetele mele asa aliniate cum sunt si mi-as dori sa le vad mai des asa pentru ca am o lista lungaaa de planuri pentru viitorul apropiat.

Voi cum va intelegeti cu planetele? Va ajuta sau fac mofturi?

Photo:google.ro
Elefant.ro

Oportunitati

35566546-businessman-stands-choosing-his-way-on-city-background

Oportunitati zilnice, mari sau mici nu prea conteaza, ne schimba viata. Ne pun in fata unei rascruci de drumuri iar noi trebuie sa alegem in ce parte alegem sa mergem…

Nu este usor sa iei decizii mai ales daca au impact mare asupra ta. Nu este usor sa spui ”da!” unei oportunitati care iti va schimba prezentul si viitorul definitiv.

Mereu m-am intrebat ce alegeri am facut in trecut de am ajuns in prezent. Unele au fost bune dar altele nu… Am evitat mereu sa regret deciziile pe care le-am luat la un moment dat in timp pentru ca stiu ca la acel moment mi s-a parut alegerea cea mai corecta si potrivita pentru mine.

Azi ma aflu din nou in fata unei decizii importante. Decizia de a accepta oportunitatea de a-mi incepe cariera mult dorita…

Oportunitatea care se presupune ca imi va deschide drumurile spre viitorul mult visat.

Nu este usor sa decizi in cateva ore ce directie si sens vei da vietii tale si sa iti asumi riscul unui esec sau succes. Sa lasi in urma ta oameni cu care ai impartit zile bune dar si zile rele, sau lasi in viata ta oameni noi, necunoscuti care vor lasa o aprenta asupra vietii tale, asupra dezvoltarii tale ca si om.

Cat de usor acceptati oportunitatile care va intersecteaza drumul vietii? Cat de usor spuneti ”da, vreau!” unei schimbarii?

Photo:123rf.com