Ce poti face cadou unei femei?

Vine perioada cadourilor si toata lumea se agita sa gaseasca cadoul perfect pentru persoanele dragi.

Zilele acestea am stat sa ma gandesc de ce lucruri as avea eu nevoie si ce as vrea sa primesc de la cei dragi. Mereu am fost adepta cadourilor utile si nu mi-a placut niciodata sa dau banii de lucruri simbolice de care nu se poate folosi destinatarul asa ca incerc sa aflu ce ii lipseste sau ce si-ar dori.

Uite o lista de cadouri utile pe care le poti face unei persoane apropiate din viata ta.

  1. Kit de epilare cu ceara – daca sti ca este o persoana practica care se ingrijeste acasa si ar avea nevoie de ajutor in optimizarea ritualului de ingrijire.

kit-epilare-ceara-master-line-cadou-rezerva-ceara-aplicator-ingust_83832532. Un set de pensule de machiaj care sa o ajute sa obtina machiajul perfect in orice zi.

set-12-pensule-machiaj-din-par-natural-fraulein38-premium-edition_83809443. Parfumul preferat – sigur se va bucura sa primesca o noua sticluta din aroma preferata

dolce-gabbana-the-one-set-cadou-i___7paco-rabanne-lady-million-set-cadou-i___64. Un set cadou pentru relaxare – pentru o pauza de relaxare la finalul unei zile agitate.

bohemia-gifts-cosmetics-lavender-set-cosmetice-ii___11bohemia-gifts-cosmetics-lavender-set-cosmetice-iii___9

5. O carte care sa o poarte intr-o aventura departe de rutina zilnica

51oct9gnrjL._SX322_BO1,204,203,200_oamenii-fericiti-citesc-si-beau-cafea_1_fullsize

Spor la cumparaturi! 🙂

Advertisements

Bad Moms 2016

Duminica relaxanta pe vreme vrece se petrece la un film bun, nu?

Ieri m-am decis sa vad prima parte a filmului Bad Moms aparuta in 2016 si a fost o decizie buna.

Filmul este o comedie bazata pe ceea ce se intampla in lumea parentingului din zilele noastre. Acea imagine de mama perfecta care isi creste copilul dupa regulile stricte ale acestei provocari numite parenting este desfintata de personajul Milei Kunis (Amy) si a celor doua prietene ale sale, Kiki si Carla.

Amy este femeia cu o viata aproape perfecta care are o casnicie fericita, doi copii minunati, o casa frumoasa si o cariera infloritoare dar in acelasi timp este depasita de tot ceea ce se petrece in viata ei.

Presata de tot ceea ce se intampla in viata ei si de toate regulile stricte pe care trebuie sa le urmeze pentru a-si creste copii, Amy cedeaza si se decide sa faca lucrurile asa cum simte mai bine iar acest lucru o transforma intr-o mama rea in fata mamei perfecte de la scoala unde invata copii ei.

Faptul ca Amy decide sa nu mai urmeze regulile parentingului si sa isi creasca copii asa cum considera mai bine, o face sa ii declare razboi mamei perfecte, Gwendolyn.

Actiunea filmului seamna cu cea a filmelor cu licee americane unde fetele populare sunt detronate de fetele imperfecte si marginalizate iar amuzamentul este dat de dificultatile vietii de adult puse sub lupa comicului.

Per total filmul m-a binedispus iar timpul a trecut destul de repede. Zilele acestea vreau sa vad si partea a doua a filmului ce ruleaza in cinema.

Voi ce filme ati vazut in ultima vreme?

 

Jucarii pentru copii

Se apropie Craciunul iar supermarketurile au inceput sa scoata din depozit muntii de jucarii din dotare. M-am uitat zilele acestea la marele raion care te loveste de cum intri intr-un anumit supermarket si incercam sa imi amintesc ce jucarii aveam eu cand eram mica.

Papusi, ursuleti, masinute, figurine de actiune si tot felu de kituri pentru a da viata imaginatiei unui copil. Am gasit un fier de calcat care puteam sa jur ca este unul adevarat si a ajuns din greseala la raionul jucarii.

Imi amintesc ce jucarii aveam cand eram mica si parca nu erau asa de reale si complexe. Aveam un fier de calcat mic si din fier mostenit de la ceva verisoare mai mari decat mine si un set de vase de bucatarie alcatuit in mare parte din cutii goale de la diverse alimente.

Astazi iti poti cumpara o bucatarie intreaga de jucarie si toate piesele sunt copie fidela a componentelor dintr-o bucatarie reala.

Am multe amintiri din vremea cand intindeam patura in fata blocului si ma jucam cu celelalte fete de la bloc tot felul de jocuri si multe lucruri erau imaginare fara sa existe si un ehivalent fizic. Va amintiti celebra replica ”sa zicem ca…?”.  Pentru noi acest ”sa zicem ca….” insemna multe. Sa zicem sa vi de la servici si ai o servieta sau sa zicem ca ai un calcutator si de fapt era o cutie de la bomboanele de ciocolata primite de mama la diverse ocazii. Astazi ai un mini laptop care si face chestii.

Poate sunt nostalgica dar simt ca imi foloseam mult mai mult imaginatia in vremea copilariei decat o fac copii din ziua de astazi. Noi eram capabili sa transformam o banala cutie de carton intr-un avion daca era necesar pentru jocul nostru si nu ne deranja ca nu era o macheta adevarata.

Papusile mele Barbie care erau o imitatie veritabila a celebrei papusi Barbie pentru ca nu oricine isi permitea in anii 90 sa cumpere o Barbie originala aveau piscina facuta din cuburi Lego si masina din papucii de casa.

Imi este dor de acele vremuri simple si as vrea sa mai trec o data prin acea perioada dar sunt sigura ca atunci cand o sa am copii tehnologia o sa fie si mai evoluata iar jucariile vor fi si mai complexe iar nepotii o sa rada de mine cand o sa le povestesc cum copiam melodii de la radio pe caseta si cum o derulam cu un creion.

Frumoase vremuri dar astept sa descopar frumusetea vremurilor prezente si viitoare 🙂

Evolutie?

Sunt perioade cand devin constienta de lucrurile ce se petrec in jurul meu. Observ oamenii si comportamentul lor ceea ce iti trezeste anumite curiozitati.

Zilele trecute eram in trece prin mall cand imi atrage atentia o actiune dintr-un magazin de perdele si covoare. O doamna incerca sa cumpere o perdea pentru o prietena, cred, in timp ce prietena se afla la telefon. Mi-a atras atentia toata actiunea deoarece nu am analizat pana atunci cat de mult s-au schimbat lucrurile fata de acum cativa ani. Faptul ca nu mai trebuie sa fii acolo fizic ca sa iti poti cumpara un obiect cumva ma intristeaza dar ma si bucura. Sunt sentimente contradictorii ce apar din cauza ca ma gandesc la cum cresc copiii din ziua de astazi. Acestia sunt atat de obisnuiti cu tehnologia incat nu sunt capabili sa faca diferenta intre senzatii si sa le aprecieze corespunzator.

Suntem legati de toate device-urile pe care le detinem iar viata noastra se desfasoara doar in jurul lor. Sunt momente in care mi-as dori sa ma mut intr-un loc lipsit de conexiune cu tehnologia si sa  imi petrec timpul asa cum o faceau bunicii o data dar nu stiu cat de mult as rezista.

Consideram tehnologia o evolutie? Este o evolutie dar as tinde sa spun ca este si un regres. Facem un regres ca oameni cu sentimente si ne indepartam de la natura noastra de fiinte sociale.

Inca ma bucur de senzatia de a merge la cumparaturi si a simti produsul in mana mea si ma gandesc ca nu as putea accepta sa imi faca altcineva cumparaturile.

Oare evolutia asta inseamna sa ne schimbam natura? Sa devenim robotizati si contopiti cu tehnologia? Apar tot mai multe afaceri care te scutesc de povara cumparaturilor si iti aduc tot ce iti doresti la usa sau care iti ofera posibilitatea de a vedea ce inseamna viata la tara cu o ograda plina de animale.

Ma gandesc cat de mult s-au chinuit unii sa plece din zona rurala si sa ajunga la oras ca sa duca o viata mai buna iar acum platesc bani ca sa se intoarca inapoi chiar si pentru un concediu. Ironic, nu?

Am evoluat pentru ca suntem conectati tehnologic dar cat de evoluati suntem ca si natura umana?

 

Prea multe de zis…

Prea multe de zis si prea putine cuvinte… Asta este senzatia mea de o vreme incoace.

Am senzatia ca am prea multe de zis si prea putine cuvinte la dispozitie (nu aruncati cu DEX-ul dupa mine ca nu ajuta).

Sunt perioade cand ajung sa simt o stare de dezamagire profunda cauzata de tot ce este in jurul meu, ma rog aproape tot. Ma simt dezamagita de oameni si de destine. Ma uit in jurul meu si vad oameni cu o fericire aparenta si o tristete mare in ochi. Tot in jurul meu ii vad si pe cei frustrati de propria lor viata care incep sa scuipe venin in jurul lor.

Stau si ma intreb, de ce simti nevoia sa ii vezi pe cei din jurul tau simtindu-se mizerabil? De ce oamenii sunt atat de slabi si cedeaza in fata dezamagirilor si a frustrarilor si singurul mod in care pot alunga singuratatea in care se afla este prin a-i face si pe cei din jur sa se simta la fel de dezamagiti si frustrati?

De unde exista atata rautate in natura umana? Stiu ca proverbele romanesti sunt cu nemiluita in directia asta. De ce sa moara capra mea cand poate sa moara capra vecinului, nu?

Ma uit la copii mici si la inocenta din ochii lor si ma intreb de ce ii invatam sa fie posesivi si egoisti cu lucrurile lor. De ce primim sfaturi legate de cum sa obtinem ceea ce ne dorim indiferent ce obstacole? Se intampla ca acele obstacole sa fie oameni cu sentimente si emotii pe care ii ranim profund in procesul nostru de a obtine un bine personal care de cele mai multe ori se intampla sa fie ceva cu totul lipsit de logica, importanta sau cu o valoare reala.

Obtinem o functie sau un lucru material mult dorit si automat uitam sa mai fim oameni? Refuz sa cred ca suntem atat de defecti ca si specie si atat de superficiali.

Numiti-ma idealista dar imi doresc sa vad ca nu am uitat cum sa fim oameni si ca mai putem fi rationali macar din cand in cand. Gresesc? Voi nu v-ati dori sa vedeti ca in jurul vostru nu este o jungla si ca oamenii sunt totusi fiinte rationale?

 

Fata din tren – Paula Hawkins

Astazi am sa va povestesc despre aventura traita pe parcursul cartii ”Fata din tren” de Paula Hawkins.

Probabil ca o sa va intrebati de ce aventura. Va explic acum. Timp de 2 ani nu am facut altceva decat sa citesc carti si cursuri de marketing/economie si management deoarece am urmat cursuri de master. Aceasta mirifica etapa s-a incheiat iar primul lucru pe care m l-am dorit a fost sa citesc o carte frumoasa si plina de emotie. Am ales cartea Paulei Hawkins, Fata din tren, si nu imi pare rau.

Este o carte care face parte din genul thiriller/mister/crima care te tine in suspans pagina cu pagina.

Ieri am terminat cartea si am ramas cu o expresie de surprindere si clasica fraza ” Nu cred asa ceva! Imposibil!”. Ma gandeam sa o iau de la incceput si sa mai citesc o data in idea ca poate mi-a scapat mie ceva de m-a uimit in halul asta finalul cartii.

Cartea este scrisa sub forma unui jurnal iar personajele te iau cu ele in calatoria lor zilnica ca sa faci parte din rutina lor, sa le intelegi emotiile si trairile. Este in asa fel scrisa incat ajungi sa prinzi drag de unele personaje iar pe altele sa le urasti putin. Te face sa iti alegi o parte pe care sa o sustii si sa o compatimesti de-a lungul cartii iar la final tot ceea ce ai crezut se destrama.

M-a captivat, m-a fascinat si a trezit emotii in mine aceasta carte. M-am surpris stand pe marginea piscinei doar de dragul personajelor si pentru a afla cat mai mult din povestea lor. Credeti-ma ca acest lucru nu se intampla prea des. sunt genul de persoana care ar dormi in apa daca ar putea dar aceasta carte a reusit sa blureze totul in jurul meu.

Va recomand aceasta carte mai ales daca sunteti iubitori de aventura si mister.

Data viitoare am sa va povestesc despre ”In apele adanci”- Paula Hawkins dar pana atunci va urez o vara linistita si spor la citit!

Minivacanta la Moneasa

Caldura din oras si agitatia de la birou te fac sa iti doresti o mica escapada.

Zis si facut!

Se cauta pe Sfantul Google o locatie ideala pentru relaxare si o oaza de liniste care sa indeparteze energiile negative acumulate.

De anul trecut am ramas cu gandul la statiunea Moneasa iar anul acesta am zis ca trebuie sa ajung sa vad aceasta locatie din Muntii Codru-Moma.

Am stat 2 zile in Moneasa iar in a treia am plecat catre Oradea. Ce parere mi-am facut in aceste doua zile? Una pozitiva despre statiune dar ne-am lovit si de situatii neplacute.

Statiunea este frumoasa, linistita iar pentru persoanele care iubesc natura, padurea si muntele este ideala pentru concediu.

Este ingrijita iar strandul este renovat recent singura problema este apa care are undeva la 25-28 de grade Celsius dar fiind zona de munte este o temperatura normala.

In centrul statiunii este plasata o harta cu traseele disponibile pentru drumetii prin padurile ce inconjoara statiunea.

Noi am fost doar la Cariera de Marmura si la Pestera Liliecilor. Au fost drumetii scurte pe inainte de a merge la strand, respectiv dupa ce am iesit de la strand.

Mancarea este buna si la preturi acceptabile. Ne-am mirat ca nu sunt preturi piperate cum se obisnuieste prin zonele turistice din Romania.

Am mancat o pizza foarte buna la o pizzerie de langa strand, Pizza Coste’s. O recomand cu caldura!

Ce nu va recomand este locatia unde am fost cazati, Cabana Dallas. A fost cea mai mare greseala din toata minivacanta noastra. Pretul este atractiv dar restul este dezamagitor. Camera murdara, dusul nu mergea cum ar fi trebuit iar proprietarul nu s-a deranjat sa ne rezolve nici una dintre probleme.

Nici pozele de pe site-ul de rezervari nu aratau prea grozav dar am zis ca nu are ce sa fie asa rau. Tina mea in concediu este sa am o camera curata ca sa dorm pentru ca nu stau pe timpul zilei in camera.

Desi am stat 2 nopti acolo si eram 2 persoane in camera nu ne-a intrebat nimeni de sanatate iar de schimbat prosoape sau asternuturi nu s-a deranjat nimeni.

Trecand peste aspectul unei cazari dezamagitoare pot spune ca mi-a placut Moneasa ca si locatie si m-am incarcat cu energia pozitiva a locului.

Va recomand sa ajungeti in Moneasa macar cateva zile si sa va lasati invaluiti de frumusetea padurilor si a locului.

Who you are

Melodia lui Mihail este pe repeat de cateva zile, saptamani chiar. Imi da o stare de bine intreaga melodie iar mesajul mi se pare diferit de tot ceea ce exista pe piata muzicala romaneasca in acest moment.

Poate ma aflu eu intr-o zona emotionala ciudata care ma face sa consider melodia geniala dar sincer nu imi pasa. Singurul gand pe care il am este chiar titlul melodiei, Cine esti?

Cine esti? Ai avea curajul sa ii spui unui strain cine esti cu adevarat? Cati dintre noi am avea curajul sa lasam orice bariera si masca sa dispara si sa lasam adevaratul „eu” sa iasa la suprafata?/

Ma intreb cum ar arata lumea asta daca am lasa la o parte macar pentru 5 minute mastile pe care le purtam zilnic in diverse situatii si ne-am comporta asa cum suntem cu adevarat. Ce s-ar intampla daca am spune ceea ce credem cu adevarat in loc sa spunem ceea ce este social acceptat?

Dar mai bine lasam intrebarile profunde si fara raspuns si il ascultam pe Mihail cum ne incanta urechile si sufletul cu o melodie plina de emotie 🙂

Alo! Planeta mama?

Alo! Planeta mama? Cand vi sa ma iei de pe Terra?

De cateva zile am ajuns sa ma intreb unde imi este planeta mama pentru ca nu simt ca Terra este locul potrivit pentru mine.

Stiti vorba aceea, ”Opriti planeta! Vreau sa cobor…”. Cam asa ma simt si eu.

Am obosit sa caut scuze oamenilor si modalitati de a nu ma lasa afectata de ce se intampla in jurul meu. Este absolut frustant sa fi pus in situatii penibile in fiecare zi si cu toate astea sa trebuiasca sa respiri adanc si sa gasesti o solutie sa treci peste fara a avea o reactie fireasca asupra situatiei.

Singura explicatie pe care o pot gasi la frustrarile create zilnic din cauza oamenilor din jurul meu este ca nu apartin acestei planete. Oriunde m-as duc tot dau de oameni picati de pe luna si rupti de realitate dar cu putere de decizie.

Mi s-a mai spus ca am asteptari prea mari de la oameni care nu pot multe dar refuz sa imi cobor standardele doar pentru ca ar fi prea pretentioase.

M-am saturat de oameni mediocrii care nu fac nimic sa isi depaseasca conditia si nici sa iasa din prostia in care s-au afundat singuri zi dupa zi. M-am saturat ca genul acesta de persoane sa aiba optiunea de a-mi decide si influenta mie viata si viitorul. Am obosit sa ascult cu rabdare si intelegere orice prostie debitata de inapti rupti de realitate.

Da, ma chinui sa imi contactez planeta mama ca sa vina dupa mine dar pana atunci sper ca lucrurile sa se schimbe in bine. Sper, totusi, ca mai exista o farama de speranta si lumea asta va incepe sa fuctioneze la parametrii normali.

 

Sapunul Dove si Buzzstore

Astazi o sa va povestesc experienta mea cu buzzstore si campania de testare a sapunului lichid Dove.

La Buzzstore m-am inscris anul trecut dar nu am fost prea atenta la campaniile si activitatea lor pana acum. Ca sa va inscrieti si voi puteti da click aici.

Ce trebuie sa faceti pentru a participa la campaniile organizate de Buzzstore? In primul rand aveti nevoie de un cont si sa aplicati la campaniile active pe platforma. Fiecare campanie are un chestionar pe care trebuie sa il completati iar in urma raspunsurilor voastre o sa fiti acceptati sau nu in campanie.

Eu am fost norocoasa sa fiu aleasa pentru a participa la campanie Dove iar in colet am primit 3 sapunuri Dove si o rezerva de sapun lichid, un prosop de maini si brosuri informative.

IMG_20170327_173254

img_20170327_173447.jpg

Dupa ce am deschis coletul precum un copil mic, pentru ca am o oarecare doza de curiozitate in mine, m-am dus direct la baie pentru a testa sapunul. Am ales sa il incerc pe cel cu unt de shea.

IMG_20170327_173732IMG_20170327_173748.jpg

Prima impresie buna mi-a facut-o mirosul placut si rezistent al sapunului. Al doilea lucru care mi-a placut la acest sapun este senzatie care mi-o lasa pe piele – curat si hidratat.

Problema mea este ca am o piele senzibila a mainilor care se usuca repede dar nici nu suporta orice sapun sau crema hidratanta. Am impresia ca unele produse de acest gen imi incarca pielea si imi da o senzatie de murdar motiv pentru care testez in mod continuu.

Au trecut deja 3 saptamani de cand testez sapunul Dove si ma declar multumita de el. Testul suprem pentru sapun a fost hidratarea mainilor dupa ce am folosit detergenti de curatare destul de agresivi fara manusi si pot spune ca l-a trecut cu brio.